Cap.2-Spaima

Cap.2-Spaima

-Scuze!Am spus eu dupa ce am dat peste Peter, iar el a fost pe cale sa isi verse cafeaua.

-Alice Mary Brandon!a spus el pe un ton autoritar.

M-am intors pe un calcai cu fata spre el, rusinata.

-Scuze…dar ma grabesc…

-Ce e atat de important?

-Trebuie sa imi i-au masina de la reparat si apoi sa fiu gata de petrecere…

-Daca mai continui tot asa, nu vei mai merge nicaieri!

-Te rog…a fost un accident…stiam ca daca il rog frumos, ma va ierta…

-Bine…fie…trecem peste asta,dar sa nu se mai intample…

-Mersi!am spus eu fericita, apoi am plecat.

Am hotarat sa merg pe jos…afara era vreme buna si, de ce sa nu profit? Nu aveam foarte mult de mers…

Nu stiu de ce, dar aveam sentimental ca se va intampla ceva rau…dar ce?Ce se putea intampla?Probabil cel mai rau lucru ar fi sa nu fie gata masina…Am incercat sa fiu nepasatoare si sa-mi i-au gandul de la acest subiect si am observat ca am ajuns la destinatie.

Cand am intrat, Tom, mecanicul meu, era acolo.

-Buna Tom!

-Buna Alice!
-In ce stare e masina mea?

-Excelenta!E gata!
-Ce bine…am spus eu entuziasmata.

-Vino in garaj!

M-am luat dupa el pana in garaj, unde am observat cu usurinta intre celelalte masini Mercedesul meu.Parea nou-nout.Chiar si vopseaua…

-Oau…ai facut o treaba minunata!Cat ma costa?

-500$…desi era destul de scump, era un mecanic excelent si mereu m-am bazat pe el.

Am plecat repede spre casa.Era atat de placut sa-mi pot conduce masina…nu mai trebuia sa merg cu Peter…

Era deja dupa-amiaza , asa ca trebuia sa ma pregatesc si sa plec.

Ce putea fi potrivit pentru o seara in padure?Sigur nu ceva alb…Intr-un sfarsit, mi-am ales niste pantaloni negri lejeri, un tricou gri si o jacheta maro.

Mi-am aranjat parul si am sunat-o pe Lisa.

-Buna !
-Buna!Unde ne intalnim?Eu sunt gata…

-Vin eu sa te iau…

-Bine…

-Pa!

-Pa!

Am inchis telefonul si am mers in sufragerie sa ma uit la TV.Kate era acolo …se uita la serialul ei preferat, pe care nu l-ar fi ratat cu nici un pret.Totusi, mi-am incercat norocul…

-Kate…nu vrei sa te uiti in camera ta?

-NU!a spus ea rastit…cat tupeu…

-De ce? Am zis eu enervata…

-Televizorul asta e mai mare si in plus, pana ajung sus, voi pierde…

-10 secunde?am spus eu sarcastica…

-DA!!!a tipat ea.

Mi-am dat ochii peste cap…decat sa ii trag o palma bine meritata si sa fiu spusa, mai bine imi iau mp3-ul si ascult muzica afara.

Cand am coborat scarile afara, Lisa era deja la coltul strazii.M-am intors sa imi iau geanta si i-am spus micutei scorpii din sufragerie :

-De data asta ai noroc!

Ea mi-a aratat limba…obraznica mica!

Mi-am stapanit nervii si am iesit.

Am urcat in masina Lisei .Era o masina de teren imensa. M-am urcat pe locul liber din spate. In masina mai erau Rachelle pe locul pasagerului , iar gemenele Mary si Stacey pe cele doua locuri din spate.

Mary & Stacey

-Buna!
-Buna!

-Ceilalti cu ce masina vin?am intrebat eu curioasa…

-Baietii?Ii aduce Christian cu masina lui… cred ca deja au ajuns…

Nici nu realizasem ca deja ne apropiam de padure.Lisa conducea bine, incat parca pluteam. La intrarea in padure am coborat din masina.

Ceilalti erau acolo. Au ales locul unde vom sta. Nu ne vom adanci prea tare in padure, sa nu ne ratacim noaptea.

Dupa ce ne-am ,,instalat” , am inceput sa povestim, sa spunem glume sau, mai pe inserat povesti de groaza:

-Se spune ca, noaptea, cand e luna plina, asa cum e in seara asta, se intampla ceva…Prin paduri umbla vampirii, care isi cauta prada ratacita…a spus Rachelle cu o voce misterioasa…Oau…era o buna povestitoare…

Toti eram destul de inspaimantati, dar cu toate astea, am inceput sa radem.

-Ce zici?Mergem la o plimbare in padure?Nu ne vom rataci…nu mergem departe…mi-a soptit Lisa.

-Credeti ca e bine?a spus Mary care auzise si ea.

-Nu-ti fa griji , fricoaso!Ce se poate intampla?Vine un vampire dupa noi?

Mary nu a mai spus nimic.

M-am ridicat si am plecat cu Lisa..Era intuneric si destul de infricosator.Total nepotrivit cu rasetele adolescentilor care inca se mai auzeau.

Era cu cat inaintam , cu atat mai intuneric , mai alunecos si din ce in ce mai multi copaci…

-Lisa…nu crezi ca ar trebui sa ne intoarcem?

-De ce?Doar nu crezi in acele legende…

-Nu…dar padurea ascunde multe mistere…

-Stiu…si totusi…va fi bine…hai…

Nu prea voiam sa continui…era destul de…

Dintre tufisuri am observat ceva…dar ce?

-Lis…am un sentiment rau…

-Ei hai…fricoaso…

Deodata, acel ceva a aparut in spatele nostru…era prea intuneric sa vad ceva, dar am luat-o amandoua la fuga…cine stie ce putea fi…

Un sentiment terifiant imi spunea ca sunt intr-un pericol enorm.

Oirce ar fi fost in spatele meu, fugea anormal de repede si era la o distanta foarte mica de mine…Lisa a reusit sa se indeparteze destul de mine, incat sa nu o mai pot vedea.Probabil a fost ultima data cand o voi vedea!Dumnezeule!Ce pot sa fac?Nu mai am scapare!Orice ar fi fost aceasta misterioasa creatura…

Deodata niste maini reci m-au prins de umeri.Erau sinistru de albe in noapte.De teama am scos un tipat rasunator si ascutit, dar care mi-a secat gatul de orice putere.

Creatura m-a oprit si m-a tintuit la pamant…Nu o vedeam foarte bine, dar puteam observa ca se misca…anormal de gratios.Ce putea fi?Prea ciudat pentru un om normal…

Dar cand si-a coborat capul langa al meu…