Cap.4-Trezire

Cap.4-Trezirea

Durerea din inima mea…durerea din mine…disparusera complet. Acum…imi simteam corpul…dar o sete amara imi chinuia gatul uscat. Eram aproape sigura ca ma pot misca, pot vorbi, ca imi pot deschide ochi…

Pleoapele mele s-au ridicatdelicat, si am vazut…soarele printer crengile copacilor…era incredibil…puteam observa…orice detaliu de pe fiecare frunza….

Doua respiratii superficiale, sacadate , mi-au atras atentia…si o data cu ele, mi-am reamintit de intrebarile care imi dominau mintea…M-am ridicat…In stanga mea, la vreo 3-4 metri distanta de mine, stateau doua finite frumoase, atente la fiecare miscare a mea. De parca le era frica…Erau doua fiinte dumnezeiesti, supranaturale…De parca nu erau reale…O frumusete nemaintalnita….

Una din fete era inalta, o silueta incredibila ca a fetelor de pe copertele revistelor extravagante de moda…Parul cret, castaniu si ochiii…ochiii rosii…un rosu puternic…alarmant…Era ca o statuie a unei zeite frumoase …

Cealalta fata era micuta de inaltime, poate mai mica decat mine…Parul blond, drept, tuns destul de scurt ii acoperea umeriii mici. Ochii erau la fel de rosiii…Aceasta parea de aceeasi varsta cu mine…poate ma indoiam…

Erau diferite, dar totusi la fel…Stiu…este o exprimare destul de stupida, dar…Pielea lor era alba…erau extreme de palide…Si totusi, trasaturile lor erau…de neimaginat…

Am…incercat sa vorbesc cu ele:
-Buna! Am spus eu cu vocea ragusita din cauza setei care ma chinuia…

Fetele au aprut speriate cand mi-au auzit vocea relaxata…

Una din fete, cea cu parul castaniu mi-a raspuns…

-Buna! Vocea ei…era atat de armonioasa…Eu sunt Lidia, iar prietena mea este Maria. Esti bine?

-In afara faptului ca am o sete ingrozitoare, da!

-Vrei sa mergi la vanatoare?

-Vanatoare?Ce vanatoare?am spus eu nedumerita…Pantru numele lui Dumnezeu…Eu nu vanez!

-Stiu…ai multe intreari…a spus Lidia oftand, de parka mi-ar fi citit gandurile…

-Imi poti raspunde?

-Sigur…

-Acum?Eram nerabdatoare…mereu a fost o fire curioasa…

-Nu tie sete?Era mirata…De ce?

-Ba da…dar sunt sigura ca mai pot rezista…

-Poti?

-Da…vreau sa stiu ce se intampla cu mine…

-Bine…dar pot sa stiu cum te numesti?

-Alice…Alice Mary Brandon…

-Bine…era multumita…un zambit destul deprietenos i-a luminat fata…

-Pentru inceput…Unde sunt?

-In padurea de la marginea orasului Seattle.

-Ce s-a intamplat cu mine?Era intrebarea cea mai apasatoare…nu mai puteam astepta…

-Te-am gasit aici…parea sincera in raspunsurile ei…

-Despre ce vanatoare vorbeai?

-Tie sete nu?

-Da.

-Ei bine, inima ta mai bate?ce fel de intrebare era asta?O intrebasem cu totul altceva…O doamne…atunci am inteles cu adevarat sensul hipnotizant al cuvintelor ei…inima mea nu mai batea…

-Dumnezeule!Inima mea!Dar cum se poate?am tipat eu inspaimantata…

-Nu mai esti muritoare…

-Dar ce sunt?eram nedumerita…

-Ai trecut in lumea nemuririi…

-Bine…poti fi mai explicita?Partea asta cred ca am inteles-o si eu…

-Esti un…san u te sperii…ofta…vampir…

-Poftim?Nu…nu e posibil…nu m-am lovit la cap!Nu sunt nebuna!…Sau cel putin nu cred…

-Ba da…asta esti…,,Aproape radeam la dublul inteles al cuvintelor ei…”

-Bine…sa presupunem …sar…voi sunteti ca si mine?

-Da…

Era cumplit…doamne sfinte…nu puteam crede asta…dar o parte din mine, credea…Eram altfel…Ma simteam diferit…Parca nu eram eu…Eram straina de corpul meu…Dupa cateva secunde, in care am stat ca o statuie, am revenit la intrebari…

-Si…ce-a fost durerea aceea teribila?

-Durerea transformarii din om in vampir…

-Si cu ce ne hranim?Ce e cu setae din gatul meu?

-Sange…a spus ea ranjind…

-Sange?in mod normal mi-ar fi fost rau…dar la gatul sangelui…gatul meu a inceput sa-mi arda…Desi…inca eram putin dezgustata..a.dica…nu imi puteam inchipui…eu…sa …beau sange…

-Da…stiu…pare ciudat…a raspuns Maria…abia acum observasem ca ea nu intervenise deloc in discutie…Parea mai prietenoasa decat Lidia…Avea ceva special…in ochiii ei, in zambetul ei…se citea ceva anume…

-De unde incepem?Am ranjit…imi era atat de sete, incat nu ma mai puteam gandi la nimic…

Totusi…am observat un lucru…ele stateau la umbra…umbra unui brad imens…eu eram singura care stateam in razele orbitoare ale soarelui…simteam mici furnicaturi…intamplator mi-am privit mainile…Sclipeam…Doamne…probabil aveam halucinatii de la soare…

-De ce ,,sclipesc”?Eram sarcastica…

-O alta trasatura a vampirilor…

-Deci de unde incepem cu vanatoarea?Cine vine cu mine?